Am avut bucuria ca in vacanta din vara sa profit de o vreme frumoasa cu mult soare chiar daca termomentrul arata uneori aceasi temperatura si afara si in mine. Stiam ca vine seara cu binemeritata-i racoare cand omul are nevoie sa puna o haina pe el si cand cerul, de un albastru ce nu l-am mai intalnit in toate drumurile mele, iti linisteste si sufletul si privirea. Nu, nu eram in California, eram la mine acasa in Muntii Banatului. Acolo unde pe vremuri erau partizani si unde astazi se mai face, inca, cea mai faina rachie din Banat.
I-am indragit din totdeauna pe oamenii locului, muncitori, tacuti, preocupati de rostul lor si mare mi-e bucuria cand ii reintalnesc. Dupa obisnuitele cuvinte de: o ati venit acasa !?, discutia fuge, vrei nu vrei, spre politica - ne aflam imediat dupa alegerile locale - si spre subiectul preferat, primarul ales impotriva vointei lor! Domnu’ Mircea, oamenii de azi nu mai sunt „verticali”, se vand pe nimica, stiti d-voastra ! Si tot asa, unul dupa altul, fara sa intalnesc macar unul care sa-mi spuna ca l-ar fi votat.
Si uite asa a ajuns bietul om primar cu o majoritate de voturi pe care nici nevasta si nici copii lui nu o visasera!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu