joi, 26 martie 2009

+ Dr. Jean Taranu

Aflam cu tristete ca dr. Jean Taranu, sufletul comunitatii romanesti din Montreal, s-a stins din viata, ieri 25 martie. Romania si romanii pierd un om de mare suflet, un filantrop, un mare roman. Conform ultimei sale dorinte, propria-i cenusa va fi raspandita atat in Satul Romanesc de la Val David cat si in comuna sa natala Dognecea din Caras-Severin. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.

Dr. Jean Taranu s-a nascut la 31 ianuarie 1921, la Dognecea, Resita. Dupa absolvirea liceului la Oravita (1940), face studii de medicina, initial la Sibiu, apoi la Breslau si Paris, luandu-si echivalenta de licenta in medicina la Sorbona (1946) ca bursier al guvernului francez.

La Paris a fondat un dispensar pentru refugiatii romani (1947) si a fost secretarul Scolii Romane de la Fontenay-aux-Roses si al Societatii Studentilor Romani din Paris (1945-1947), precum si unul din membrii fondatori al Caminului Studentesc Roman "Mota Marin" din Madrid (1950).

In anul 1951 emigreaza in Canada, stabilindu-se la Montreal. Initial lucreaza intr-un spital, apoi isi deschide propriul cabinet unde a profesat timp de aproape patru decenii ca medic generalist. In 1952 devine unul din membrii fondatori ai Asociatiei Romane din Canada (A.R.C.), fiind primul ei secretar (1952-1956) si apoi presedinte (1956-1970 si 1985-1991). In 1970, impreuna cu Vasile Posteuca si Alexandru Fonta, doneaza Asociatiei o parte din terenul care va deveni ulterior Satul Romanesc de la Val David, in jurul caruia s-au stabilit peste 20 de familii de romani. Aici au loc in fiecare vara numeroase activitati social-culturale romanesti.

In 1970 inaugureaza Ora Romaneasca, emisiune de radio transmisa din Montréal, iar in 1974, buletinul Curierul Romanesc.

Tot in 1974, initiaza fondarea Federatiei Asociatiilor Romanesti din Canada (F.A.R.), a carei presedintie o asuma in perioada 1974-1980. F.A.R. Canada a fost conceputa ca un organism menit sa coordoneze activitatea organizatiilor comunitare romanesti din Canada, ca un for reprezentativ in raporturile cu autoritatile guvernamentale canadiene.

A fost Presedintele Consiliului Consultativ al Etniilor din Québec intre anii 1980-1984 si al Federatiei Gruparilor Etnice din Québec in perioada 1988-2000.

De peste cinci decenii, dl. dr. Jean Taranu a contribuit la crearea unor repere romanesti in spatiul canadian, promovand pastrarea identitatii noastre culturale in procesul de integrare in societatea multiculturala canadiana

Publicatii: "Prezenta romaneasca in Canada" (Bucuresti, 2004); "Amintiri animate" (Bucuresti, 1998); "Présence Roumaine au Canada" (Montréal, 1986); articole publicate in cotidianele montrealeze Le Devoir, Le Temps si in revista International Perspectives din Ottawa; colaborator la revista montrealeza de specialitate Informations médicales et para-médicales.

Premii si distinctii: Ordinul National "Serviciu Credincios" in grad de Comandor, Institutul Cultural Roman (2003); Medalia Comemorativa a Reginei Elisabeta II a Angliei (2002); Medalia Confederatiei Canadiene (1992); Medalia comemorativa pentru merite deosebite in plan social si cultural a Federatiei Gruparilor Etnice din Québec (1981); Ordinul Canadei (1981).

Afilieri: Membru de onoare al Fundatiei Culturale Romane din Bucuresti (1996); Membru al Corporatiei Profesionale a Medicilor din Québec, al Societatii Spitalului Jeanne d'Arc si al Societatii Americane de Geriatrie; Membru al Asociatiei Medicilor din Canada (1960); Membru fondator al Asociatiei Romane din Canada (1952).

miercuri, 25 martie 2009

Cetatenia romana mai usor de redobandit

Senatorul Viorel Badea, reprezentant al românilor din diasporă, împreună cu alti colegi senatori si deputati au depus astăzi o initiativă legislativă pentru modificarea legii privind cetătenia română.

Principalele schimbări pe care le aduce această initiativă se referă la simplificarea procedurii administrative de redobândire a cetăteniei, în special prin impunerea unor termene limită pentru rezolvarea cererilor, precum si prin renuntarea la unele termene. Astfel, se reduc termenele pentru evaluarea dosarelor si programarea interviului la câte două luni de zile, iar depunerea jurământului de credintă fată de România va avea loc în maxim 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.

Noile prevederi vizează și revizuirea cadrului referitor la acordarea cetăteniei pentru fostii cetăteni români si descendentii acestora care după data de 22 Decembrie 1989 au studiat sau au beneficiat de burse de studii în România, precum si înlesnirea conditiilor de acordare a cetăteniei, la cerere, pentru cetătenii de etnie română.

luni, 23 martie 2009

Crinomania

Desi as fi preferat ca cei doi pretendenti la sefia PNL sa-si imparta functiile, unul presedinte al partidului, eu il vedeam pe Calin Popescu Tariceanu, celalalt, Crin Antonescu, candidat la presedintia Romaniei, observ ca, in Romania de azi, acest lucru nu este posibil. Se ignora, intentionat sau nu, o astfel de practica intalnita in mai in toate democratiile occidentale (SUA, Canada, Marea Britanie, etc.), ba chiar si in Romania lui Corneliu Coposu, ramas doar presedinte al partidului, nu si candidat la presedintia tarii. Nu mai are rost insa acum sa justificam avantajele sau dezavantajele unui astfel de sistem, cartile sunt facute.

Orice s-ar spune, dl. Crin Antonescu este un politician redutabil, si-a croit drumul spre varful piramidei cu multa ambitie si rabdare, ca sa ajunga aici a stat in expectativa, iata 20 de ani, lucru mai putin obisnuit la mai toti politicienii. Si in tot acest timp, Crin Antonescu n-a calcat nici pe cadavre si nici n-a insultat adevarul, s-a servit doar de acele daruri ceresti pe care parintii si Dumnezeu i le-au dat: onestitatea si oratoria. Si-a impus disciplina politica, a calculat fiecare pas, a fost constient ca un „copil” de 30-40 de ani n-are sanse in politica romaneasca si a asteptat „sa creasca”, pregatindu-si astfel intrarea in lumea celor mari cu multa atentie si tact. Prin felul lui prietenos si-a castigat mai multi adepti decat dusmani, si, veti vedea, va fi favoritul presei in lunile ce urmeaza.

Crinomania, eu asa o vad, se va lansa astazi la emisiunea lui Mihai Gadea! Nu o ratati!

Am vazut ca sunt deja multi cei care spun ca discursul sau e frumos dar lipsit de substanta, ca este un oportunist ( sa ridice mana cel care zice ca nu este!), ca nu a fost om de echipa, refuzand unele demnitati, ca a fost mai mult absent in Camera, ca n-a fost premiant cu coronita in scoala :), si cate si mai cate. Asa a si fost poate, dar toate astea intr-o vreme in care el era doar Crin, sa vedem, insa, ce va insemna si ce ne va rezerva DOMNUL ANTONESCU de acum incolo.

In ceea ce ma priveste pariez oricat ca Dl Antonescu nu va ajunge Rege al Spaniei, cum afirma un coblogger, dar nu risc nici macar un leu pe ideea ca el nu va deveni Presedintele Romaniei!

Cheers!

miercuri, 18 martie 2009

100

Sa fiu sincer, nu prea stiam pe 26 septembrie 2008, ziua cand mi-am facut curaj si am trimis prima postare, ce insemna „meseria” de blogger. Nu credeam ca voi ajunge sa ma intreb inainte de a merge la culcare, oare ce am scris azi, face sau nu face sens, sau ca atunci cand ma scol dimineata sa-mi pun intrebarea, astazi ce Dumnezeu voi scrie !? Si iata ca, dupa 6 luni, am ajuns la a suta postare, o mica aniversare sa-i zicem, nu o adictie, sper !?

Aveam ceva experienta de internaut, cu multi ani in urma participasem pe diverse liste de discutii romanesti, dar acolo parca era mai putina clasa, mesajele erau altfel si totul se cam termina in final cu acuze, uneori injuraturi, stiti voi bine rolul „anonimilor” sau al celor cu nume imprumutate, pe cand blogul este cu totul altceva, chiar si anonimii sunt altfel, mai eleganti, as zice :)! Sper sa si ramana asa!

Pentru mine experienta de pana acum este de-a dreptul extraordinara, va dati seama ca, dupa 40 de ani traiti printre vorbitori de alte limbi, in cazul meu nu doar de una, ci de doua, perioada in care ai ajuns sa si gandesti in acele limbi, revii acolo de unde ai plecat si acolo unde ai fi dorit sa fi trait toata viata, la limba ta! Sunt constient ca fac greseli in exprimare ba chiar voi continua sa le fac, dar contez pe voi, cititorii mei, pentru indulgenta si intelegere.

Romania a insemnat si inseamna foarte mult pentru mine, bunele si relele care vin de acolo ma bucura sau ma intristeaza la fel de mult ca si pe cei din tara si vreau sa cred ca atat eu cat si voi, prin tot ce afirmam sau scriem, ii vrem doar binele, iar ideile, opiniile si interventiile noastre, oricat de diferite ar fi ele, sunt dirijate doar spre acest tel.

Multumiri celor care ma viziteaza si ma citesc, la randu-mi, de aici din colt de lume, ma bucur ca v-am gasit, va citesc cu placere si va admir talentul scrisului.

luni, 16 martie 2009

Crin şi/sau Călin

Urmaresc cu atentie lupta pentru sefia Partidului National Liberal in care sunt angajati cei doi lideri, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu. O disputa, de cele mai multe ori eleganta, uneori poate ineleganta, dar mult mai sobra decat cea de pe margine, in care, vad, pardon citesc, prieteni de-ai mei, pe care i-am cunoscut cu multi ani inainte si pe care ii respect si stimez pentru dorinta lor sincera de a vedea o Romanie mai buna, batandu-se cu atata patima, fiecare pentru candidatul sau, incat chiar prietenia pe care au construit-o in timp si-o pun in joc.

Din punct de vedere politic nu ma consider, de fapt nu sunt, liberal, dar sincer doresc ca PNL sa nu aiba soarta partidului meu de suflet, PNTCD, macinat si dezmembrat de aceeasi lupta pentru putere.

Revenind la cei doi lideri, parerea mea este ca ambii au facut proba competentei si atasamentului la idealurile liberale, ambii au calitati de lider, ambii au fost si sunt soldati fideli ai partidului inca din 90’ si ar fi mare pacat ca unul dintre ei sa dispara complet de pe scena politica inca de a doua zi de dupa congres. Si asa se va si intampla, credeti-ma, daca „the winner takes it all”!

Unica solutie pentru pastrarea integritatii PNL-ului este ca viitorul sef al partidului ales pe 21 martie, oricare ar fi el, Crin sau Calin, sa-l numeasca, de indata, pe contracandidatul sau invins, drept candidatul partidului la alegerile prezidentiale. Ar fi un gest, nu numai elegant, dar si o proba de maturitate din partea unui lider de partid de tip modern pentru care interesele natiunii se confunda cu ale sale.

Daca se va intampla asa, sunt sigur ca si prietenii mei de care aminteam mai sus isi vor lasa de-o parte diferentele, ramanand asa cum au fost din totdeauna, prieteni si de aceeasi parte a baricadei.

Eu dau berea!

Terra Nova




editeur
Florin Calinic Toropu
rédactrice en chef

Felicia Mihali
rédacteurs
Florentina Armaselu
Otilia Tunaru
Lucie Poirier
Florin Oncescu
Cristina Iovita
Cerasela Nistor
Luz Garcia de Zielinski
Iulia-Anamaria Salagor
Jean-Sébastien Ménard
Laura T. Ilea
correctrice
Huguette Proulx
designer web
Cristian Nistor
Bogdan Malaelea-Toropu

duminică, 15 martie 2009

Sofia Kun - Triumful spiritului uman



Multumiri dlui Catalin Toba pentru articol

sâmbătă, 14 martie 2009

Ziua "ălora" de pretutindeni!

Intr-o lume in care frontierele dintre state dispar pe zi ce trece si in care relatiile dintre ele sunt bazate pe documente universal recunoscute si pe respect iar cele dintre oameni devin, prin cunoastere, din ce in ce mai apropiate si mai calde, noii romanii ramanem, inca, ancorati in “frica” de a nu ne pierde teritorii si identitatea.

Intreaga tevatura a politicienilor romani si udmr-isti pe tema sarbatoririi zilei maghiarilor de pretutindeni nu numai ca este inutila dar este de-a dreptul stupida. Sa interzici unui sef de stat dreptul de a veni cu avionul, fie el militar, cand tu faci parte, alaturi de el, din aceeasi uniune (europeana) si organizatie (NATO) este mai mult decat lipsa de respect, este lipsa de “savoire vivre”! Si ca sa invatam totusi ceva, iata ca presedintele ungur ne mai da si o lectie de “savoir faire”, parcurgand distanta cu masina, in ciuda varstei sale si a impotrivirii noastre.

Ii dam mereu pe unguri drept exemplu de unitate si solidaritate, ii invidiem pentru interventiile si in special pentru rezultatele pe care le obtin, pentru tara lor de bastina, in cancelariile occidentale ( astea inca din vremea comunista) si ne intrebam, ba ne mai si miram, de ce noi, romanii, nu suntem in stare de acelasi lucru!?

Ce!?, noi, romanii, nu am fi uniti daca am avea in spate un stat care isi recunoaste fiii rasfirati in lume (nu doar inainte de alegeri), un stat care ii sprijina si nu le ignora existenta, un stat care, chiar daca nu va organiza maine o manifestare a romanilor de pretutindeni la Chisinau, Cernauti, in Timocul sarbesc sau la Roma, Madrid, Paris, New York, Vancouver, etc.etc., o va face macar la Bucuresti !?.

Pana atunci insa, ramanem, pentru statul roman, ceea ce de fapt am si fost: “ăia” de pretutindeni!

luni, 2 martie 2009

Congresul romanilor de pretutindeni

Noul secretar de stat, dl Eugen Tomac, declara, astazi in Italia ca, autoritatile romane intentioneaza sa organizeze in acest an prima editie a Congresului romanilor de pretutindeni.

Un eveniment pe care diaspora romana si-l doreste de foarte multi ani. Pregatirea lui cu atentie si atragerea organizatiilor, gruparilor cat si a persoanelor doritoare de unitate romaneasca in spiritul unor relatii de cooperare, nicidecum de subordonare, ar garanta succesul congresului.

Sa fie intr-un ceas bun si sa ne rugam ca ideea sa nu moara in fasa! :) Contam, asadar, pe tineretea dlui Tomac si pe sprijinul parlamentarilor nostri.

Viorel Badea* - declaratie politica

Domnule Preşedinte,
Doamnelor şi domnilor colegi,

Acaparaţi de problemele politicii sau politicianismului nostru cotidian, într-o perioadă, e drept, tensionată şi complicată, uităm de multe ori că mai există o categorie de români, extrem de importantă, şi pe care suntem chemaţi să o reprezentăm aici. Este vorba despre românii din jurul statului român, despre care istoricul Nicolae Iorga spunea că este „înconjurat de români”.

Vin în faţa dumneavoastră cu două probleme.

Prima chestiune ţine de problema drepturilor religioase ale românilor din Nord Estul Serbiei, regiunea Timoc, mai exact de situaţia Protopopiatului Ortodox Roman Dacia Ripensis. Această instituţie este în continuare agresată de autorităţile sârbe. Fundaţia Bisericii Ortodoxe Române din Mălainiţa a fost sfinţită la 8 martie 2008 şi se află, canonic, în subordinea Patriarhiei Române. La 21 ianuarie 2009 o decizie a Primăriei Negotin (de care aparţine localitatea Mălainiţa) a întrerupt lucrările, cerând demolarea construcţiei în termen de 15 zile. Prietenii noştri sârbi invocă probleme de procedură, pe când noi ştim, la fel ca şi autorităţile sârbe, că problema este una politică.
Este nu numai regretabil, dar este în primul rând condamnabil că românii ortodocşi din Serbia de Nord Est se mai confruntă cu astfel de probleme în secolul XXI. În condiţiile în care minoritatea sârba din România se bucură, în mod firesc, de drepturi şi privilegii la cele mai înalte standarde europene, românii timoceni se confruntă în Serbia cu probleme aparţinând mai mult mentalităţilor medievale, specifice unui stat teocratic, nu unui stat laic, modern, în care separaţia dintre stat şi biserică există şi funcţionează.

România a acordat şi acordă ajutor Serbiei atât în procesul de procesul de integrare europeană, cât şi in relaţiile regionale. Şi cu ce suntem răsplătiţi? Ameninţări cu demolarea lăcaşelor de cult şi presiuni la adresa preoţilor români!

In concluzie, fac un apel la înţelepciune şi prudenţă. Va trebui ca, pe viitor, România şi Serbia să îşi construiască un destin european comun, să identificăm împreună elementele care ne unesc şi să le soluţionăm pe cele care ne despart.
A doua problemă se referă la românii din Basarabia, cea mai mare comunitate românească din afara frontierelor statului nostru. După cum ştiţi, pe 5 aprilie a.c., vor avea loc alegeri parlamentare în R. Moldova. Despre ce se întâmplă acolo nu ştim aproape nimic, noi, românii din dreapta Prutului, inclusiv politicienii. Dar nici românii din stânga Prutului nu ştiu nimic despre ce gândim, ce spunem sau ce credem noi despre dânşii.

Mediatic vorbind, suntem izolaţi şi aproape străini unii de ceilalţi.

Nu există la televiziunile din România, decât în regim de excepţie, ştiri despre R. Moldova, care este invocată, eventual, când preşedintele Voronin mai lansează o serie de atacuri contra Bucureştiului sau vreun cuplu sinistru de genul Gorbunov/ Grebenov se nimereşte într-un caz precum cel de la Braşov.

Stimaţi colegi, pentru miza pe care o reprezintă R. Moldova pentru noi, românii, asta este mult prea puţin. În condiţiile în care TVR 1 a fost scos de pe frecvenţa naţională (II) din R. Moldova, informarea celor din stânga Prutului despre noi este şi ea foarte defectuoasa.

În aceste condiţii, mai ales în contextul alegerilor decisive din stânga Prutului, solicit ca Senatul României să propună conducerii TVR-ului să urgenteze punerea pe post a unei emisiuni săptămânale dedicată românilor din R. Moldova. Propun, în acest context, ca, în termenul cel mai scurt, Comisiile pentru politică externă şi pentru cultură, arte şi mass media ale celor două Camere să-i audieze pe preşedintele director general al TVR şi pe ministrul Culturii, Cultelor şi patrimoniului naţional în legătură cu acest proiect.

Menţionez că proiectul emisiunii există, el aşteptând doar decizia finală si, pe cale de consecinta, implementarea acestuia. Considerăm imperios necesar ca această emisiune să fie lansată înainte de data alegerilor din 5 aprilie.

Prin urmare, vă propun să vă alăturaţi iniţiativei mele şi vă cer sprijinul în acest demers.

Vă mulţumesc!

02.03.09

* Dl Viorel Badea este senator in Colegiul Europa-Asia
n.m. Pana in prezent, cel mai activ reprezentant al diasporei din Parlamentul Romaniei