Intr-o lume in care frontierele dintre state dispar pe zi ce trece si in care relatiile dintre ele sunt bazate pe documente universal recunoscute si pe respect iar cele dintre oameni devin, prin cunoastere, din ce in ce mai apropiate si mai calde, noii romanii ramanem, inca, ancorati in “frica” de a nu ne pierde teritorii si identitatea.
Intreaga tevatura a politicienilor romani si udmr-isti pe tema sarbatoririi zilei maghiarilor de pretutindeni nu numai ca este inutila dar este de-a dreptul stupida. Sa interzici unui sef de stat dreptul de a veni cu avionul, fie el militar, cand tu faci parte, alaturi de el, din aceeasi uniune (europeana) si organizatie (NATO) este mai mult decat lipsa de respect, este lipsa de “savoire vivre”! Si ca sa invatam totusi ceva, iata ca presedintele ungur ne mai da si o lectie de “savoir faire”, parcurgand distanta cu masina, in ciuda varstei sale si a impotrivirii noastre.
Ii dam mereu pe unguri drept exemplu de unitate si solidaritate, ii invidiem pentru interventiile si in special pentru rezultatele pe care le obtin, pentru tara lor de bastina, in cancelariile occidentale ( astea inca din vremea comunista) si ne intrebam, ba ne mai si miram, de ce noi, romanii, nu suntem in stare de acelasi lucru!?
Ce!?, noi, romanii, nu am fi uniti daca am avea in spate un stat care isi recunoaste fiii rasfirati in lume (nu doar inainte de alegeri), un stat care ii sprijina si nu le ignora existenta, un stat care, chiar daca nu va organiza maine o manifestare a romanilor de pretutindeni la Chisinau, Cernauti, in Timocul sarbesc sau la Roma, Madrid, Paris, New York, Vancouver, etc.etc., o va face macar la Bucuresti !?.
Pana atunci insa, ramanem, pentru statul roman, ceea ce de fapt am si fost: “ăia” de pretutindeni!
Intreaga tevatura a politicienilor romani si udmr-isti pe tema sarbatoririi zilei maghiarilor de pretutindeni nu numai ca este inutila dar este de-a dreptul stupida. Sa interzici unui sef de stat dreptul de a veni cu avionul, fie el militar, cand tu faci parte, alaturi de el, din aceeasi uniune (europeana) si organizatie (NATO) este mai mult decat lipsa de respect, este lipsa de “savoire vivre”! Si ca sa invatam totusi ceva, iata ca presedintele ungur ne mai da si o lectie de “savoir faire”, parcurgand distanta cu masina, in ciuda varstei sale si a impotrivirii noastre.
Ii dam mereu pe unguri drept exemplu de unitate si solidaritate, ii invidiem pentru interventiile si in special pentru rezultatele pe care le obtin, pentru tara lor de bastina, in cancelariile occidentale ( astea inca din vremea comunista) si ne intrebam, ba ne mai si miram, de ce noi, romanii, nu suntem in stare de acelasi lucru!?
Ce!?, noi, romanii, nu am fi uniti daca am avea in spate un stat care isi recunoaste fiii rasfirati in lume (nu doar inainte de alegeri), un stat care ii sprijina si nu le ignora existenta, un stat care, chiar daca nu va organiza maine o manifestare a romanilor de pretutindeni la Chisinau, Cernauti, in Timocul sarbesc sau la Roma, Madrid, Paris, New York, Vancouver, etc.etc., o va face macar la Bucuresti !?.
Pana atunci insa, ramanem, pentru statul roman, ceea ce de fapt am si fost: “ăia” de pretutindeni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu