Astazi am fost ungur. Am fost ungur pentru ca maghiarii mi-au dat o lectie de demnitate si de omenie, ungur, pentru ca ei mi-au cinstit fratele, crestineste si cu bun simt, asa cum eu nu am fost in stare sa o fac.
Dar maine, vreau sa ma retrezesc roman si sa le cer iertare, si lui Marian si lui Gheorghe Lala, celalalt frate al meu, pentru care n-am avut „timp” nici sa plang, nici sa ma rog, nici sa aprind o lumanare.
Update, 20 februarie. Un prieten ma trimite la blogul lui Razvan Ionescu. La randul meu va invit si pe d-voastra sa o faceti. Cititi-i, va rog, "Povara omului obisnuit". Randuri de bun simt despre doi oameni si un strigat fata de indiferenta noastra.
Dar maine, vreau sa ma retrezesc roman si sa le cer iertare, si lui Marian si lui Gheorghe Lala, celalalt frate al meu, pentru care n-am avut „timp” nici sa plang, nici sa ma rog, nici sa aprind o lumanare.
Update, 20 februarie. Un prieten ma trimite la blogul lui Razvan Ionescu. La randul meu va invit si pe d-voastra sa o faceti. Cititi-i, va rog, "Povara omului obisnuit". Randuri de bun simt despre doi oameni si un strigat fata de indiferenta noastra.
2 comentarii:
Domnule Roman, rămâneţi ungur! :)
Da, dar ungur... de Ungaria!:-)
Trimiteți un comentariu